Confesiunile unui baobab. Episodul 3

Au trecut atâţia pe lângă mine. Unii mai fericiţi, alţii mai trişti. Unii mai copii. Unii cu pas săltăreţ şi capul sus. Unii târând picioarele şi vorbind singuri şi abătuţi.

Eu mi-am tras seva şi mi-am crescut rădăcinile din tristeţea şi fericirea lor. Am crescut mare din dragostea pe care o duceau în inimile lor pentru că dacă ei iubesc lumea, şi eu îi iubesc pe ei. 

I-am acoperit cu frunzele mele atunci când am avut frunze. Mi-am scuturat florile, mi-am dăruit fructele lor, an de an. Am fost sterp şi uscat, am înviat de la primele ploi, doar ca să mă umplu un pic cu sufletul şi simţirea fiecarui om care trece pe lângă mine. Vreau sa cred că dupa sute de ani de când îi observ şi ii iubesc, am început să mă transform. Nu mai sunt copac, iau formă de om.

Mă joc cu păsările, sunt copilul-baobab. Cel pe care l-am văzut flămând şi desculţ. Câteodată simt un gol în tulpină, care mi se umple cu fluturi, sunt fetiţa-baobab. Cea pe care am văzut-o mutilată şi abuzată. Rădăcinile mi se rotunjesc, ma scutur graţios în bătăaia vântului, sunt femeia-baobab. Cea mai plăpândă şi cea mai puternică în acelaşi timp, exploatată de soţ,  ducând greutăţi pe cap şi greutăţi în suflet. Hrănesc pământul, hrănesc oamenii, hrănesc păsările, hrănesc cerul- sunt mama-baobab. Cea care îşi duce legănat copiii legaţi în spate, care trăieşte doar pentru ei, însă pentru ea nu trăieşte nimeni.

Dacă există un Dumnezeu, ar trebui să fie FEMEIE- ea este fără îndoiala începutul şi sfârşitul tuturor lucrurilor. 

 

Vedeţi aici episodul 1

Bagaj de cală. Episodul 1

si episodul 2

Domnul Gri. Episodul 2