Episodul 6. Domnul de Pluş

images (1)Erau tineri şi prostuţi când s-au cunoscut. Au fost mult timp prieteni, prieteni buni, pentru că se asemănau: ambii vorbăreţi şi deschişi, prea deschişi şi prea vorbăreţi. Ambii aveau nevoie de atenţie, prea multă atenţie. Apoi, într-o zi, dupa un concert rock plin de adrenalină şi bere, au ajuns la ea acasă, Augusta i-a semi-leşinat în braţe şi atunci el a prins curaj şi a întrebat-o:

– Pot să-ţi ating părul?

Iar ea l-a sărutat.

El deja o iubea, când ea abia începea să-l descopere. El nu avea nevoie de cuvinte ca s-o iubească. Augusta în schimb avea nevoie de toate cuvintele din lume. 

Când în sfârşit s-au iubit. s-au iubit cu totul. Au fost copii împreună, apoi adulţi, apoi bătrâni, apoi copii din nou. El a cucerit-o prin felul lui de a-i inspira încredere şi de a o proteja patern. Era cel care o făcea să râdă cu bancurile lui cu preoţi şi poliţişti. Îi punea în maşină muzica ei preferată, şi îi cânta cuvintele cu voce tare. Îi cumpăra jucării de pluş imense, pentru că ştia că ea are o slăbiciune pentru ele. În braţele lui se simţea exact aşa- ca în braţele unui urs de pluş– mare, cald, aproape de sufletul ei.

Când ploua, o suna s-o întrebe unde e, s-o ia cu maşina ca să nu se ude. Mergeau în club în doi şi dansau pe oldies până picau jos de oboseală şi fericire. Aveau duminici leneşe când priveau desene animate de dimineaţă până seara şi râdeau cu lacrimi. Nu răspundeau la telefon prietenilor. Aveau glume de copii, îşi trăgeau picioare în fund. Găteau. Alergau în parc. Plecau la munte. La mare. Roma şi Viena pe jos, de mânuţă. Fluturi în stomac şi ochi umezi.

O lume întreagă încăpea între ei doi şi totuşi ei doi nu aveau nevoie de lume. Glumele lui, ochii ei plini de iubire. Era mai mult decât suficient.

Vedeţi aici episodul 1

https://sandacojocaru.wordpress.com/2014/08/10/bagaj-de-cala/

episodul 2

https://sandacojocaru.wordpress.com/2014/08/11/domnul-gri-episodul-2/

episodul 3

https://sandacojocaru.wordpress.com/2014/08/12/confesiunile-unui-baobab-episodul-3/

episodul 4

https://sandacojocaru.wordpress.com/2014/08/14/panica-si-spray-anti-tantari/

episodul 5

https://sandacojocaru.wordpress.com/2014/08/23/prima-data-episodul-5/

Advertisements

Confesiunile unui baobab. Episodul 3

200px-Baobob_treeAu trecut atâţia pe lângă mine. Unii mai fericiţi, alţii mai trişti. Unii mai copii. Unii cu pas săltăreţ şi capul sus. Unii târând picioarele şi vorbind singuri şi abătuţi.

Eu mi-am tras seva şi mi-am crescut rădăcinile din tristeţea şi fericirea lor. Am crescut mare din dragostea pe care o duceau în inimile lor pentru că dacă ei iubesc lumea, şi eu îi iubesc pe ei. 

I-am acoperit cu frunzele mele atunci când am avut frunze. Mi-am scuturat florile, mi-am dăruit fructele lor, an de an. Am fost sterp şi uscat, am înviat de la primele ploi, doar ca să mă umplu un pic cu sufletul şi simţirea fiecarui om care trece pe lângă mine. Vreau sa cred că dupa sute de ani de când îi observ şi ii iubesc, am început să mă transform. Nu mai sunt copac, iau formă de om.

Mă joc cu păsările, sunt copilul-baobab. Cel pe care l-am văzut flămând şi desculţ. Câteodată simt un gol în tulpină, care mi se umple cu fluturi, sunt fetiţa-baobab. Cea pe care am văzut-o mutilată şi abuzată. Rădăcinile mi se rotunjesc, ma scutur graţios în bătăaia vântului, sunt femeia-baobab. Cea mai plăpândă şi cea mai puternică în acelaşi timp, exploatată de soţ,  ducând greutăţi pe cap şi greutăţi în suflet. Hrănesc pământul, hrănesc oamenii, hrănesc păsările, hrănesc cerul- sunt mama-baobab. Cea care îşi duce legănat copiii legaţi în spate, care trăieşte doar pentru ei, însă pentru ea nu trăieşte nimeni.

Dacă există un Dumnezeu, ar trebui să fie FEMEIE- ea este fără îndoiala începutul şi sfârşitul tuturor lucrurilor. 

 

Vedeţi aici episodul 1

https://sandacojocaru.wordpress.com/2014/08/10/bagaj-de-cala/

si episodul 2

https://sandacojocaru.wordpress.com/2014/08/11/domnul-gri-episodul-2/