Domnul Gri. Episodul 2

1044471_521963091208536_1521257497_nEa nu şi-a imaginat vreodata că ar putea să iubească un bărbat ca el. Înălţime medie, greutate medie, atractivitate medie, masculinitate medie, inteligenţă medie, totul era mediu la el- genul de bărbat care trece neobservat pe stradă. Nu se evidenţia prea mult pentru că nu îşi dorea asta, avea eroare de epatare şi de tot ce ar putea atrage atenţia, aşa că se cufunda în… gri: haine gri, maşină gri, casă gri, viaţă gri, emoţii gri.

Dar într-o zi a zărit-o pe ea, cea mai colorată femeie din Univers.

Ea era exact opusul lui, ieşea în evidenţă oriunde, era înaltă, cu păr creţ dezordonat, cei mai negri ochi pe care i-a avut o fiinţă umană, de parcă absorbisera toate tainele lumii, şi un corp  de chitara flamenco neacordată. Avea mâini mici şi picioare mici care contrastau violent cu tipajul ei feminin, ca o adevărată femeie-copil. Aducea cu ceva dintr-un animal sălbatic, uşor împiedicată, uşor necizelată, dar suficient de simpatică încât să i se ierte toate greşelile de fineţe şi chiar să aiba acel “Je ne sais quoi”.

Când s-au cunoscut, la o petrecere, ea nici măcar nu l-a observat, deşi el încerca să intre în vorbă cu ea de ceva timp. Ochii ei au căzut mai degrabă pe prietenul lui, un tip mult mai carismatic, mai aproape de genul ei, căruia i-a oferit unul din acele zâmbete feminine cu efect garantat.

Se tot întâlneau în aceleaşi cercuri, el făcând tot posibilul ca să ştie unde, când şi cum va putea să o vadă din nou, să se umple de culoare şi energie de la izvorul nesecat care era ea. Îşi pregătea discursurile şi glumele din timp, le testa mai întâi pe prietenii lui trăsniţi: “Ce zici mă, dacă ma apropii de ea de la spate când e singură şi ii zic aşa: Pe mine mă aşteptaţi, domnişoară?”

Băieţii rădeau şi îi ziceau “fraierule” şi “nu e de nasul tău tipa”, dar el repeta obsesiv fraza respectivă în gând ca pe o poezie, îşi imagina până şi tonul, mişcările din mâini, ţinuta asortată, până ajungea la intonaţia perfectă.

Apoi îşi spunea:

“Femeia asta e incredibilă. Aş face orice să se uite la mine. Să-mi dea măcar o şansă.

N-am nici o şansă.”

 

Aici şi episod 1:

https://sandacojocaru.wordpress.com/2014/08/10/bagaj-de-cala/

Advertisements

4 thoughts on “Domnul Gri. Episodul 2

  1. Pingback: Confesiunile unui baobab. Episodul 3 | Sanda Cojocaru

  2. Pingback: Panică şi Spray Anti-Ţânţari. Episodul 4 | Sanda Cojocaru

  3. Pingback: Prima dată. Episodul 5 | Sanda Cojocaru

  4. Pingback: Episodul 6. Domnul de Pluş | Sanda Cojocaru

Scrie ce crezi

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s