Uită o carte undeva

10406584_10152674474912165_3740009702342311039_nAstăzi, la prima oră, m-am trezit, mi-am băut cafeaua, am ales o carte din bibliotecă şi am iesit din casă. Am mers hotărâtă în Piaţa Romană, am ales o bancă de pe marginea bulevardului şi am lăsat cartea pe ea.

 
Pe prima pagina a cărţii am scris:
“Această carte a fost uitată aici pentru tine. Nu ştiu cine eşti dar ştiu sigur că avem o pasiune în comun. Ia cartea, citeşte-o, preţuieşte-o, apoi dă-o mai departe. Cărţile cele mai frumoase sunt cele care călătoresc. Uită o carte undeva. 8 septembrie 2014.”
 
Dacă încă nu aţi aflat, România şi R. Moldova au fost adăugate recent pe lista ţărilor participante în campania “Oublie un livre quelquepart”- Uita o carte undeva, alături de cititorii din alte 20 de ţări, până pe 14 septembrie. 
 
Aici link pentru eveniment şi mai multe informaţii
 
Şi aici pentru cel original in franceză 
 
Alătură-te campaniei “Uită o carte undeva”, alege o carte, scrie o dedicaţie şi las-o pe o bancă, în parc, la metrou sau în localul tău preferat. Povesteşte despre ce ai făcut şi de ce, ca să pornim o reacţie în lanţ ce promovează cultura şi lectura. Hai să împânzim oraşele de cărţi “călătoare” şi dedicaţii scrise cu dragoste pentru oameni necunoscuţi.
 
Împreună putem face lucruri măreţe!
Uită o carte, undeva.
 
10645103_10152674475022165_1692063577196445858_n
 
Advertisements

Domnul Gri. Episodul 2

1044471_521963091208536_1521257497_nEa nu şi-a imaginat vreodata că ar putea să iubească un bărbat ca el. Înălţime medie, greutate medie, atractivitate medie, masculinitate medie, inteligenţă medie, totul era mediu la el- genul de bărbat care trece neobservat pe stradă. Nu se evidenţia prea mult pentru că nu îşi dorea asta, avea eroare de epatare şi de tot ce ar putea atrage atenţia, aşa că se cufunda în… gri: haine gri, maşină gri, casă gri, viaţă gri, emoţii gri.

Dar într-o zi a zărit-o pe ea, cea mai colorată femeie din Univers.

Ea era exact opusul lui, ieşea în evidenţă oriunde, era înaltă, cu păr creţ dezordonat, cei mai negri ochi pe care i-a avut o fiinţă umană, de parcă absorbisera toate tainele lumii, şi un corp  de chitara flamenco neacordată. Avea mâini mici şi picioare mici care contrastau violent cu tipajul ei feminin, ca o adevărată femeie-copil. Aducea cu ceva dintr-un animal sălbatic, uşor împiedicată, uşor necizelată, dar suficient de simpatică încât să i se ierte toate greşelile de fineţe şi chiar să aiba acel “Je ne sais quoi”.

Când s-au cunoscut, la o petrecere, ea nici măcar nu l-a observat, deşi el încerca să intre în vorbă cu ea de ceva timp. Ochii ei au căzut mai degrabă pe prietenul lui, un tip mult mai carismatic, mai aproape de genul ei, căruia i-a oferit unul din acele zâmbete feminine cu efect garantat.

Se tot întâlneau în aceleaşi cercuri, el făcând tot posibilul ca să ştie unde, când şi cum va putea să o vadă din nou, să se umple de culoare şi energie de la izvorul nesecat care era ea. Îşi pregătea discursurile şi glumele din timp, le testa mai întâi pe prietenii lui trăsniţi: “Ce zici mă, dacă ma apropii de ea de la spate când e singură şi ii zic aşa: Pe mine mă aşteptaţi, domnişoară?”

Băieţii rădeau şi îi ziceau “fraierule” şi “nu e de nasul tău tipa”, dar el repeta obsesiv fraza respectivă în gând ca pe o poezie, îşi imagina până şi tonul, mişcările din mâini, ţinuta asortată, până ajungea la intonaţia perfectă.

Apoi îşi spunea:

“Femeia asta e incredibilă. Aş face orice să se uite la mine. Să-mi dea măcar o şansă.

N-am nici o şansă.”

 

Aici şi episod 1:

https://sandacojocaru.wordpress.com/2014/08/10/bagaj-de-cala/

Vânătorul de vise vii

Image

Tu, care imi vei fi maine alaturi,

Sa-mi iubesti gropita din obraz.

Sa-ti fie mare si munte si lac linistit

Sa treci prin furtuni

Sa urci curcubee

Doar ca s-o vezi aparand si disparand.

 

Tu, care imi vei fi maine alaturi,

Sa nu ma lasi sa plang.

Sa-mi sorbi lacrimile,

Sa-mi desenezi zambete deasupra,

Sa-mi dai o scara lunga

Cand nu voi sti cum sa cobor de pe nor la tine.

 

Tu, care vei fi acolo,

Să nu pluteşti în eter ca şi mine.

Să fii vânătorul cu plasa de fluturi,

Să-mi prinzi visele în palmă

Apoi să le laşi să zboare mai vii.

Tu, care îmi aprinzi visele.

Să-mi aprinzi şi stelele.

Să ma faci să visez frumos. 

Frunze de DOR, frunze ce dor

10330466_10152388116127165_382279336840250578_nFoarte puţină lume ştie că numele meu adevarat nu este Sanda, ci Rusanda. Din cauza ca este lung, cu R in faţă sau poate pentru ca e un nume rar, incă de mică mi s-a spus Sanda, Sănduţa. Alăturat cu numele meu de familie, CojocaRu Rusanda devenea aproape imposibil de spus pentru o rărăită.

Mama mea povesteşte că ea voia să ma cheme Ruxanda, dar tatăl meu a spus că vrea Rusanda, ca în cartea lui Druţă. Pe tatal meu îl cheamă Gheorghe, la fel ca personajul principal masculin din aceeaşi carte. Şi aşa a rămas numele meu.

Ieri am mers cu trenul de la Iaşi la Bucureşti şi am citit în 4 ore cartea “Frunze de dor”, de Ion Druţă, povestea frumoasă de dragoste dintre Gheorghe şi Rusanda.

In primul rand aceasta carte scurta si savuroasa m-a făcut să călătoresc în spaţiu şi timp, undeva mai aproape de rădăcinile mele. Am citit expresii si cuvinte vechi pe care le-am auzit doar de la bunicii mei, cândva, când vremurile erau mai colorate şi eu alergam printre picioarele lor.

Rusanda este o copilă visatoare şi ambiţioasă, care ştie ce vrea şi merge direct la sursă ca să obţină atenţia lui Gheorghe Doinaru, gospodarul singuratic şi neînţeles al satului.

“Vai, visurile acelea ale tinereţii, visurile primei iubiri, cum vin ele, ca apele de primăvară, şi te fură, şi te învăluie, şi te duc adânc, atât de adânc, încât, la un moment dat, devin esenţa vieţii tale, şi, dacă ţi s-ar cere: visurile sau viaţa, eşti gata să declari: de-mi luaţi visurile, luaţi-mi şi viaţa…”

Gheorghe se îndrăgosteşte instant de ochii căprui şi de inima intactă de visătoare a copilei, dar de la simţit până la făcut drumul din inima lui Gheorghe este lung şi întortocheat, presărat cu durerea pierderii cel mai bun prieten şi dubii în legătură cu soarta sa.

Rusanda primeşte o şansă unică, aceea de a trece de la muncile pământului la o meserie de învăţătoare în sat, şi, hotărâtă şi maximalistă, e cea care îi spune lui Gheorghe, la un moment dat: “Eu-s a ta de multă vreme şi poţi să mă iei când ţi-o fi voia.” Gheorghe întârzie, se zbate, se macină, succesul profesional al Rusandei îl alunga mai departe de ea, în loc să-l apropie. Se simte înstrăinat de acea copilă curată care acum este înconjurată de admiratori şi de succes.

“…Rusanda, ca şi mai înainte, îşi lipea obrazul de umărul lui, dar, în locul lui Gheorghe, găsea postavul hainei, erau multe rânduri de postav până la ceea ce se numea odata badea Gheorghe.”

Inevitabil, Gheorghe întărzie să pună piciorul în prag şi într-o zi află de la mama sa că Rusanda s-ar putea să se mărite cu altul. Speriat că s-ar putea s-o piardă din prostia lui, fuge spre casa ei pregătit să facă orice ca s-o recapete, însă, previzibil, Rusanda este deja cu profesorul de la şcoală, Pânzaru.

Gheorghe, îndurerat, pleacă direct la Gară să se recruteze în armată, să plece departe de durerea lui- “până va veni iar vremea frunzelor verzi pe acele meleaguri.” De fapt, întregul roman se învârte în jurul ideii că pentru ţărani, viaţa începe odată cu înverzirea frunzei şi se termină cu ruginirea ei. Atât.

Alte personaje simbolice îşi marchează paşii prin roman: poştaşul care aducea scrisorile de pe front, albe dacă soldatul era în viaţa, sau telegrame gri care anunţau moartea sa; Trofimaş, copilul-filozof, prin ochii căruia înţelegem sărăcia, durerea, pierderea fratelui; Domnica, prietena Rusandei, şi cuvântul pe care îl spunea în orice situaţie rămânea fără cuvinte, dar cu tonalităţi diferite- “Ei.”

Nu ştiu de ce Druţă a decis să încheie atât de trist şi de absurd cartea “Frunze de dor”. L-am urât pe Gheorghe, pentru că nu a ştiut să lupte pentru Rusanda, pentru că ales un război strain în locul războiului inimii sale. A fugit de emoţii, a întârziat, ca un laş, a fugit de tot ce are mai scump pe lume şi şi-a lăsat şi mama singură şi neajutorată.

Rusanda va fi bine, inevitabil, însă o bucată scumpă din inima ei va pleca odata cu trenul care se mişcă încet încet spre front:

“- Şi pe Rusanda, cui o laşi? Ce sa faca? Ce sa- spun?

– Îi spui că… a ruginit frunza din vii…şi rândunelele…

– Şi rândunelele?

– Au plecat.”

PS: Exista 107 Rusande pe toată planeta. Mă mândresc să fiu una dintre ele. Mulţumesc, tăticu!

Jonglez într-un picior

Hair-FireSunt o fiinţă de foc,

Îmi place să jonglez cu vise pe marginea abisului,

sărind într-un picior.

Regulile tale nu se aplică.

Încearcă să mă stingi,

Si te vei distruge.

Încearcă să mă aprinzi,

Şi îţi va lua foc liniştea.

Joacă-te cu mine

Tachinează-mă

Poate vei reuşi să creşti aripi

Ca să fugi mai repede decât te voi prinde.

Aruncă-te în faţă şi vei deveni preş, nu erou.

Un fost trist. O notă plată pe portativ.

Uită-te insistent în Ochii Mei

Şi vei vedea în ei lucruri care te dor.

Dacă nu ştii cum să mă priveşti,

dacă nu ştii să jonglezi într-un picior,

Fă un pas înapoi-

Te rog să rămâi în decor.

Sunt o fiinţă de foc.

Regulile tale nu se aplică.

Nu există reguli pentru oamenii care ard pe dinăuntru.

Books & the city, femeile care citesc cuceresc oraşul!

Două bucureştence şi două basarabence au decis să scoată cărţile în stradă şi femeile care citesc în faţă promovând o colecţie de tricouri cu mesaje pro-citit sub numele “Books & the city”.

10250898_724697367582459_1879317887_n

Femeia care joaca in fimul “Books & the city” este un personaj urban, trendy, smart şi neînfricat. Ea are curajul să poarte tricouri pe care scrie cu negru pe alb: Read me by my covers”,  “Reading is dreaming with open eyes”, “I love BIG BOOKS and I can’t liesauPlease, say it again, HOW BIG is your library?.

Smart-trendy is the new trendy, iar tricourile din colectia Womanness “Books & the city” sunt uşor de purtat şi accesorizat cu gândurile tale cele mai colorate.

 

În ceastă colecţie de tricouri sunt implicate trei branduri cunoscute în rândul tinerilor: Bookletta, Sweet Paprika şi Womanness. Ianula, Gabriela, Monica şi Sanda sunt patru PR-iţe şi tineri antreprenori pasionate de carte si trend-uri urbane şi au ales să promoveze cărţile şi lectura prin aceasta colecţie-capsulă de tricouri. După cum însăşi Sanda-autoarea genţilor Bookletta care promovează lectura-spune: “Books & the city scoate femeile deştepte în stradă, le înarmează cu cărţi şi tricouri cu mesaje magice care le dau super-puteri! Aşadar, atenţie, femeile deştepte cuceresc Bucureştiul!”

 Tricourile vor fi disponibile pe paginile de Facebook Womanness şi Bookletta.

Tricouri Womanness: http://www.facebook.com/pages/Womanness/588139707931753

Genti Bookletta:  https://www.facebook.com/Bookletta

http://www.bookletta.com

Fuste Sweet Paprika: http://www.sweetpaprika.ro

Fotograf: Diana Barbu http://www.facebook.com/DianaBarbuPhotography

10250724_724695894249273_1407990263_n

10270057_724699660915563_852243571_n

10253256_724699647582231_2012296414_n

10264562_724698884248974_642266700_n

10270101_724694954249367_585068710_n

10173459_724695017582694_1344996087_n

10268208_724694990916030_1355740521_n

2013 in 5 key words

1551501_10152127792872165_1553640317_n2013 a fost, pentru mine, ca un mare test: am trecut proba de rabdare, proba de flexibilitate, de intelepciune si spiritualitate, de viteza de reactie, de intuitie, de putere, si la final, am sprintat spre proba de umor. 

Totusi, exista 5 momente pe care o sa le iau cu mine si o sa le tin acolo, pe un raft, toata viata. De ele imi voi aminti cu drag:

1. Luna mai, primesc un telefon de la Gabi. Vrei sa deschidem showroom impreuna? Da! Zugravit, amenajat, carat mobila de la ikea, ales perdelute, ceainic de ceai, lustruit masa noastra preferata vintage care are vreo suta de ani et…Voila! Avem spatiul nostru, in centrul Bucurestiului, zona Cismigiu- Universitate, pe o strada pe care imi este imposibil sa o pronunt (Intrarea Rigas) si unde veti gasi intotdeauna o Bookletta si un ceai cald cu prajituri 🙂

2. Prime-time in emisiunea lui Teo Trandafir. Eu si Gabriela Atanasov am fost invitate la emisiunea ei ca sa vorbim despre Bookletta si Sweet Paprika, despre cum am reusit sa ne promovam brand-urile si ce planuri de viitor avem. Teo m-a marcat prin cat de prietenoasa si calda este, chiar si cu noi, oameni pe care ii vedea pentru prima data in viata. Crescand cu emisiunile ei de la PRO TV de mica, am dezvoltat un gen de afectiune pentru aceasta femeie extraordinara, care emana o energie unica. Nu va mai spun ce emotii aveam inainte sa intru in platou, mi se duceau picioarele de sub mine, si nu pentru ca eram eu acolo, ci pentru ca era EA acolo!

3. New York, New York. Am vizitat mai multe orase si state din SUA si totusi aici mi-a ramas inima- pe strazile paralele si nesfarsite ale Manhattan-ului, cu parcurile sale ireale si aglomeratie de oameni care merg cu viteza in toate partile. Cu rooftop bars pe la etajul 58 de unde se vede si se aude o lume si spectacole pe Broadway care te tin in priza pana in ultimul moment si te marcheaza cu artistismul lor.

4. Autumn- Winter Karousel, evenimentul in cadrul caruia am lansat noua colectie Bookletta alaturi de noua colectie Sweet Paprika by Gabriela Atanasov, care a avut loc la Jackie O Ristorante, unul din localurile mele preferate din Bucuresti si locul unde o sa ma gasiti cel mai des la pranz. Acolo am inteles ca munca de aproape 2 ani de cand am lansat Bookletta da in sfarsit roade: evenimentul a fost un succes total, atat social, cultural cat si mediatic iar satisfactia pentru noi a fost unica.

5. Istanbul in luna decembrie, o calatorie care m-a facut sa ma indragostesc definitiv si iremediabil de acel oras. Si nu a fost o cucerire usoara: este a 5a oara cand vizitez Turcia si a doua oara cand merg la Istanbul in acelasi an (am mai fost in martie) si totusi abia acum, cateva saptamani in urma, am reusit sa-i captez cu adevarat farmecul. Este un amestec de ingrediente magice, de stari si oameni (si pisici!) care te fac sa te simti intr-un regat din povesti, nu in lumea reala. Binenteles ca ne-a lovit si criminalitatea, pericolul Istanbulului, strazile intunecate, conditia femeii in societatea lor. Dar una peste alta imaginile cu Bosforul noaptea, cu terasele incalzite, cu mesele interminabile si delicioase din restaurantele turcesti, energia mistica din Aya Sofia, din moschei, compania excelenta de care am avut noroc si caldura poporului turc m-au convins: trebuie sa revin acolo, sa descopar si mai mult!

Deci, in termeni de administrator de site, cam acestea ar fi “key  words” ale anului 2013: Showroom, Teo, New York, Karousel, Istanbul.

La multi ani! Sa avem un 2014 cel putin la fel de interesant!

Văleleu- la cei ce părăsesc ţara

Image

Marţi la Bucureşti a avut loc lansarea a doua colecţii-capsula, una aparţinând Gabrielei Atanasov (Sweet Paprika) iar cealalta fiind debutul oficial a lui Florin Surugiu cu Simplicated. Piesele vestimentare au fost inspirate de radacinile acestor doi tineri designeri: Ea e de la Chisinau, El de la Bacău, iar tot evenimentul ar putea fi descris atât de simplu, în doar doua cuvinte: Secaţi Prutul! 

Pentru că eu şi Gabriela avem deja câteva evenimente coordonate împreună la activ şi pentru ca Bookletta-loves-Sweet Paprika, de data aceasta am dezvoltat un accesoriu pentru carte, care sa se potriveasca mai mult cu stilul etno-fabulous al noilor colecţii. Este vorba despre Bookiper. Acesta nu este doar un “book- keeper” ci chiar un “chiperi” moldovenesc, sau un paprika de-a’ nostru, daca vreti.

Bookiper aduce in actualitate un accesoriu retro- este vorba despre cum erau duse cartile la scoala la inceputul secolului 20, legate cu o sfoara sau cu o curea din piele. Astfel, am gandit un sistem de curele reglabile din piele naturala care au o bareta de mana si o trusa detasabila pentru obiecte personale. 

Dar Valeleu nu a fost doar o seara cu defilare de moda si obisnuitele clisee glam. A fost un eveniment in care am pus suflet moldovenesc, in care ne-am transpus credintele, asteptarile, durerile, framantarile si sperantele de viitor pentru neamul nostru. In colectia Gabrielei s-au folosit caciuli “turcanesti” (ciobanesti), ii reinterpretate, accesorii capilare din spice de grau (by Katerinimou). Florin a impresionat cu imprimeuri cu citate din Stefan cel Mare, Mihai Eminescu, cuvinte din povesti populare romanesti, desene traditionale si referiri la lupte si momente din istoria romanilor. 

Oaspetii au fost intampinati cu paine si cu sare, cu placinte moldovenesti (invartita de la Chisinau si poale’n brau de la Bacau), cu vin de la Cahul si tort “Cusma lui Guguta”. Iar de petrecut i-am petrecut cu hora si cu voie buna, cu doine cântate de Gabriela Atanasov si trupa TopHats.

Ce am vrut sa transmitem? Că suntem unul, indiferent pe ce parte a Prutului ne naştem, şi că putem înfăptui lucruri frumoase, profunde, cu impact pentru un neam întreg, dacă avem curajul să dăm mână cu mână.

ImageImageImageImageImageFoto: Adrian MateianuImage