Lecții de viață la 29 ani

Nu o să mint, ultimul an a fost cel mai frumos an din viața mea. Nu pentru că ar fi fost ușor sau lipsit de probleme, ci pentru că am făcut o schimbare de traseu care pentru mine înseamnă totul. Pe lângă vacanțe și oameni aduși de val în viața mea, am urcat câteva trepte, iar acum, de aici de unde privesc, lumea se vede altfel.

Am schimbat multe lucruri, însă rubrica cu lecțiile învățate publicată de ziua mea rămâne la fel, deja al 7-lea an consecutiv:

  1. Despre CURAJ. Anul acesta am învățat să fac surf: prima dată în Africa de Sud, alături de rechinii din Jeffrey’s Bay, iar apoi am continuat cu instructorul Zaki în Senegal (Dakar), pe o plaja “secretă”. M-am îndragostit “la primul val”, și n-am mai ratat nici unul, în cele 20 de zile petrecute în Africa. Am picat de multe ori, urât, m-am lovit la cap, la picior, mi-am invinețit șoldurile, coatele și genunchii, dar nu m-am lăsat. Trebuia să cad cu grijă, ca să nu mă înțep în arici de mare (sunt veninoși), să nu ma lovesc de pietre, să nu ma apropii prea tare de mal. Apa era gheață, sub 20 grade. La un moment dat m-am detașat de toate și am început să mă bucur de val, să ma ancorez acolo, în secunda respectivă, să mă las toată patrunsă de adrenalină. Și a fost minunat. La întoarcere, cel mai des m-ați întrebat: “Și, nu ți-a fost frica? Ești curajoasă!”. Sunt, oare? Mi-e frică să merg pe bicicletă, mi-e frică de câini, nu știu sa conduc (abia învăț acum), mă ia cu leșin când dau sânge. Dar nu, nu mi-e frică de viteză, înălțime, adâncime, de sporturi extreme, de căzături, de vânătăi, sau de rechini. Unii sar cu parașuta fără probleme, dar dacă văd un păianjen pe perete, încep să țipe de frică. Deci, ce e curajul până la urmă? Curajul e selectiv. Noi alegem peste ce frici putem să trecem și tot noi lăsăm neatinse unele limite pe care nu vrem să le depășim. Conștient sau inconștient, noi ne construim propria pânză de păianjen. 13330504_10207975545139666_1285502982_n
  2. Despre BANII care aduc FERICIREA. Atunci când sănătatea îți lipsește ca să-ți îndeplinești visele, sănătatea îți aduce fericirea. Atunci când doar prieteni îți lipsesc, prietenii îți aduc fericirea. Familia. O mașină nouă. Multe femei frumoase. Fericirea asta e doar vânătoarea himerică a unui trofeu pe care încă nu l-am pus la colecție: în clipa în care îl obținem, nu ne mai interesează așa mult. În loc să ne smiorcăim o viață întreaga că nu suntem fericiți pentru că nu avem acel trofeu, mai bine am căuta fericirea în mâna pe care o strângem seara în palmă, înainte să adormim. Așa, și sa ne ferim de cei cărora le lipsesc doar banii, pentru a fi fericiți. Acele persoane sunt condamnate la nefericirea cea mai nefericită dintre toate.
  3. Despre Cavalerul cu Mască. Așa e, e un bărbat misterios, nu-l înțelegi, nu știi cum să-l citești, se contrazice, e aproape criptic. Nu e genul tău, și totuși parcă ai vrea să-i afli PIN-ul, doar așa, din curiozitate. Apoi te prinde într-un vârtej, scoate cuvintele potrivite, face niște gesturi care impresionează. Insistă, insistă, insistă. Cavalerul cu Mască e tipul de individ care  are câte o mască pentru fiecare femeie din viața lui. Pe cea ce iubește muzica, o duce la un concert folk. Pe cea credincioasă, la biserică. Pe cea iubitoare de carte, o cucerește dăruindu-i cărți, citând din cărți, glumind din cărți. Orice, doar ca ea să creadă ca el este “good enough”, pentru ca nu este “good enough”. Dacă era, nu și-ar fi scos toate măștile? Nu și-ar fi arătat adevărata lui față? Dar măștile cad, cu de-a sila sau trase de cineva, mai devreme sau mai târziu. Iar sub măști, pe acea față se reliefează atâta întuneric și nesiguranță, încât, dacă aș fi trecut pe lângă el pe stradă așa gol, aș fi crezut ca e o țigară stinsă, aruncată pe jos și călcată în picioare. Și încă un lucru am învățat de la acest cavaler- răutatea unui om nu poate fi iubită. Tratată, analizată, discutată, dar nu iubită. P.S.: Diferența dintre un băiat și un bărbat? Un puști își dărâmă partenera, un bărbat o sprjină să adauge pietre la fundamentul ei.
  4. Despre lucruri ascunse. Lecția aceasta am primit-o chiar ieri de la cineva, și încă mă gândesc la ea. Mi s-a spus că acolo unde simți nevoia să ascunzi un om, o poveste, o idee, e ceva “necurat” la mijloc. La fel e cu partenerii pe care nu vrei sa-i etalezi, din diferite motive, și îi ții “în secret”. De fiecare dată când vrei să ascunzi ceva, gândește-te: ce e în neregulă? Această lecție ne poate salva din multe capcane.
  5. Despre Super-Women. Anul acesta am trecut de la “nu știu” la “orice îmi doresc, pot învăța”, și apoi la “orice îmi doresc pot să învăț însă oare o să fac eu mai bine acel lucru decât cineva care se pricepe?”. Da, trebuie să știu un pic de contabilitate, însă nu voi renunța la contabilul meu. Trebuie să pot să conduc o mașină, și o voi face, însă dacă se oferă altcineva căruia îi place să conducă, îi cedez volanul. Mi-ar plăcea să pot sa cos, dar nu am acest talent, așa că de ce să cos prost? Nu mai bine găsesc pe cineva care să coase bine? Ipotetic, am ajuns la concluzia că până și Super-Woman care știa să zboare, probabil nu putea să-și asambleze singură mobila de la Ikea, și chiar dacă vedea prin pereți, nu știa să editeze în Photoshop. DA, le putem face pe toate, dar NU, nu putem fi bune/buni la toate.

Iată și lecțiile de anul trecut, iar la sfărșitul articolului, celelalte lecții de la alte zile de naștere:

https://sandacojocaru.wordpress.com/2015/08/07/lectii-de-viata-la-28-ani/

Advertisements