Razboi de nisa

UnknownCateodata, dupa ce ajung seara acasa, imi scot coiful metalic, imi dau jos armura grea, imi pun sabia pe masuta din hol, intind picioarele obosite pe canapea si ma gandesc: pentru cine am luptat astazi? Sau, si mai bine: pentru ce?

Toti suntem (mai mult sau mai putin) razboinici. Daca nu duci razboiul tau, inseamna ca esti parte din razboiul altcuiva si tu il urmezi, orb, fara sa stii macar daca ai aceeasi viziune cu cel care striga “ATAAAAAAC!” sau doar ti-a fost inoculat asta. Razboaiele pe care le ducem, le pierdem sau le castigam ne ajuta sa dam “sens” vietii noastre, sau “meaningfulness” (vezi aici articol http://www.businessinsider.com/a-lesson-about-happiness-from-a-holocaust-survivor-2014-10 )

Asadar, gandeste-te: esti conducator de osti, sau carne de tun?
Eu cred ca fiecare are dreptul sa-si porneasca propriul razboi: cu un sistem, cu o nedreptate, cu o idee, cu o mentalitate, cu un brand, cu o campanie, cu un om. In functie de asta ne alegem prietenii, partenerii, care de multe ori sunt aliatii nostri pe campul de lupta, lunetisti care ne protejeaza din spate.
Cu cat e mai mic razboiul, cu atat mai mici pierderile, cu atat mai mari sansele de castig, dar si cu atat mai infima satisfactia castigatorului. Pana la urma, si infruntarea unui tantar e un mini-razboi, dar cat de mult iti imbunatateste viata biruinta asupra insectei nevinovate? Dupa o noapte de lupta crunta, manjit pe maini cu sangele victimei zburatoare, vei simti ca ai reusit sa oferi “sens” vietii tale? Cat de multa satisfactie simte prezentatorul de pe canapeaua colorata cand distruge imaginea unei vedete la televizor pe seama unor barfe, doar pentru a castiga audienta? El este razboinicul, si vedeta tantarul, sau invers?

Toti, absolut toti se inarmeaza cu ce au, cu bani, cuvinte, cunostinte , isi fac platosa din oameni sus-pusi sau sponsori, incalta talpi de vointa de fier, coif de incapatanare, si pornesc, urland salbatic,  la lupta: unii, pentru a gasi tratament pentru cancer, altii pentru a demonstra ca 7 tineri care au violat in grup o eleva sunt nevinovati. Unii, lupta toata viata pentru Unire. Altii, pentru ca sa legalizeze un drog.
Eu am cateva razboaie personale, pe diferite nise: pe unul l-am inceput inca in facultate, cand am decis sa promovez lectura printre tineri si sa nu-i las sa se lase de carte. Apoi, razboiul pentru Unire, care imi curge in sange. Mai este razboiul pentru limba romana in Basarabia, un razboi rece, dureros, nesfarsit. Imi doresc o lume mai buna pentru copiii mei, de asta cred ca trebuie sa luptam pentru a ne proteja planeta si resursele.

Indiferent de pe ce pozitie, cu penita in mana sau inarmata cu arc, de la distanta, cu arma in prima linie sau cu tricolorul pe obraz, cantand cuvinte dragi, stiu ca acestea sunt luptele pe care mi le asum eu, eu-suflet, si a caror victorie m-ar face pe mine mai intreaga, mai frumoasa. Sunt luptele care dau sens universului meu personal.
Poate ca nu mai suntem vanatori si culegatori de ceva vreme, insa tot mai suntem luptatori. Intrebarea este, la sfarsitul zilei, cand pui jos sabia pe noptiera, pentru cine ai luptat, daca e miza suficient de mare pentru tine, daca aduci sens vietii tale si vietii oamenilor din jurul tau prin aceasta lupta, sau doar incerci sa omori tantarul absurd de impersonal de la urechea altcuiva?

Si nu uita, nu suntem nici pe departe in vremuri de pace. This is SPARTA!

Advertisements

Scrie ce crezi

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s