Strigat de lupta la Chisinau

DSC_3421Astazi, la Chisinau, zeci de mii de oameni (40-50 mii de oameni conform diferitor surse) au iesit in Piata Marii Adunari Nationale pentru ca sa ceara demisia in corpore a guvernarii, scandand “La puscarie!”, “Hotii!” dar si slogane unioniste si de reintregire a tarii. La microfon, au trecut, pe rand, profesori universitari, jurnalisti, personalitati din sfera culturala, tineri si chiar un copil care a recitat o poezie.

Urmarind pe privesc.eu in direct transmisiunea din PMAN, in primul rand mi-a parut rau ca nu sunt acolo- puterea si energia multimii se resimtea chiar si de la 500 km distanta. Apoi, am inteles ca la elocinta, basarabenii mei s-au priceput dintotdeauna. Poezii, cantece, batai de tobe, discursuri incarcate de emotie in care ma regasesc, pentru ca si eu vorbesc de multe ori asa. Si eu ma emotionez si pun suflet in ceea ce spun, mai ales cand e vorba de limba si tara bunicilor-bunicilor mei. E vorba de acele cuvinte inradacinate in durere care ridica in picioare o natiune, care iti infierbanta sangele in vene si care probabil trimiteau ostasii lui Stefan la lupta, pe timpuri, fara a privi inapoi.

Dar, in cazul nostru, elocinta nu poate salva o natiune. Am inteles, suntem buni la vorba, dar la fapte? Suntem gata de lupta, dar cine lupta? Am strigat ca plecam la razboi, dar cine ne sunt aliatii?

Cineva a spus, in timpul unui discurs de astazi, ca suntem o natiune de luptatori. Asadar, sa ne amintim cine suntem, sa ne invatam copii sa lupte, nu sa plece capul. Sa fie invatati de mici ca frica este un instrument de manipulare al celor de la putere. Ca frica ingenuncheaza doar oamenii slabi de caracter.

Pe canalele de stiri din Romania nu aratau imagini de la Chisinau, ci buletine de weekend cu acrobatii cu avioane, meteo si Udrea. A fost un moment cheie, care ar fi putut sa lege romanii dezamagiti de aici cu romanii dezamagiti de dincolo. Mi-as fi dorit atat de mult ca jurnalistii de la Bucuresti sa-si intrerupa pentru 10 minute vacantele si sa relateze in direct, macar o parere, macar un crawl, o imagine din PMAN. Pentru ca ai ar fi putut sa ne ajute sa trecem de la strigatul de lupta, la lupta propriu-zisa.

Asa ca propunerea mea vine din doua parti- pentru cele doua parti ale romanimii: pentru cei de la Bucuresti, sa incalece, sa se pregateasca de lupta si sa astepte cu atentie semnalul de start. Iar pentru cei de la Chisinau, curaj, si tot inainte! Elocinta este zona noastra de confort si nu ne va salva, dar daca ne ajunge curaj si nebunie pentru a iesi inafara ei, o sa intram cu dreptul in zona faptelor care fac istorie.

 

 

 

 

 

Advertisements

Scrie ce crezi

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s