Sute, mii, eu.

VLUU L110  / Samsung L110Până în ziua aceea, ea nu se prea ruga. Se ruga, ca şi mulţi pseudo-
credincioşii ortodocşi ai neamului, doar când o ajungea la os.

Şi când o ajungea la os, toate rugăciunile ei sunau la fel:

ajută-mă, ajut-o, da-mi, da-i, sanatate, sa fie bine, nu mai fac, ajutor, iarta-mi, am nevoie, iartă-ma, amin.

Nici măcar nu ştia de ce spune ce spune sau dacă o va ajuta cu ceva.

In ziua aceea, plimbându-se singură şi fără direcţie pe strazile cartierului vechi ale oraşului Milano, simţea nevoia sa intre din biserică în biserică, neştiind exact ce caută. În unele stătea mai mult, în altele mai puţin. Statea aşezată pe scaun nemişcată şi aştepta sa se întâmple ceva. Se lăsa absorbită de energia acumulată a miilor de rugăciuni spuse în sute şi mii de ani de sute şi mii de oameni.

Într-o bisericuţă catolică din anul 871 (Santa Maria Podone), cuvintele rugăciuniii au ieşit pentru prima dată din ea, de undeva din adâncurile ei, fără să fie gândite sau puse în ordine, înşiruindu-se ca nişte lacrimi interioare ce de mult timp se zbăteau să iasă:

– Doamne, eşti aici?

Şi daca TU esti aici, unde am fost eu până acum?…

Advertisements

One thought on “Sute, mii, eu.

  1. Frumoasă e rugăciunea ta. Pînă la urmă ce este credinţa? Când ceri ceva Celui de Sus? Atunci când recunoaştem că el este aici, indiferent de furtunile care ne-au purtat de ani buni pe alte cărări.

Scrie ce crezi

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s