De la Tamagotchi la Iphone

images (1)Cand m-am nascut eu, in 1987, singurul gadget disponibil era televizorul: mare si gri, plana ca un porumbel calator deasupra tuturor, aducand informatii scrise simplu in alb si negru sau rostite din vocale si consoane. Apoi, tin minte pick-up-ul- la care ascultam povesti frumoase romanesti- Harap Alb si Danila Prepeleac, minuni de care nu stiu cum au facut rost parintii mei in Chisinaul anilor ’90. Cateodata ai mei ascultau Patricia Kaas iar eu intonam ca un copil gangurind frantuzismele, fara sa intuiesc ca 20 de ani mai tarziu avea sa o vad live la Bucuresti, de la cativa pasi de scena.

Cand am mai crescut un pic, in perioada claselor primare, aveam un  player cu casete si casti, rosu, frumos, pe care il purtam prins la blugii mei-banana. Ascultam Pavarotti si Vivaldi si apoi Backstreet Boys, Spice Girls si Andre. Eram cea mai tare din parcare: umblam cu playerul prins la blugi (imi tragea blugii in jos, era greu), cu castile imense pe urechi si cu o mana in buzunar, privind lumea prin ochelari rotunzi de soare a la john lennon.

A urmat era “casetofoanelor” cu luminite colorate, care au venit odata cu Prodigy, Michael Jackson si Roxette, si au dat start nebuniei tipetelor si sariturilor ciudate ce marcau inceputul unei adolescente ciufulite. In paralel, un gadget misterios ne-a facut dependente pe noi, fetele: nebunia Tamagotchi! Instinctele materne probabil deja infloreau in noi, pentru ca tin minte clar ca am plans cu lacrimi de crocodil cand mi-a murit primul Tamagotchi pentru ca am uitat sa-l hranesc- era un pui de dinozaur. Pe al doilea l-am uitat in vestiar la cursurile de dans, iar al treilea s-a stricat pur si simplu. Asiaticii sunt niste genii perfizi pentru ca au inventat un gadget care sa declanseze in copii toate emotiile pe care le vor experimenta abia peste ani si ani: drama, afectiune, vina, grija, compasiune, dependenta, etc.

Eram prin clasa a 6-a cand am primit primul meu telefon mobil, un Nokia 33.10, argintiu, dragostea vietii mele. Il foloseam ca sa schimb sms-uri romantice cu baieti, sa barfesc cu prietenele mele si sa joc snake. Exista insa si un pret de platit- parintii te puteau controla prin el. Dar asta nu conta atunci, la varsta libertatii totale.

In urmatorul an a aparut mIRC-ul, si nebunia world wide web. Ai mei m-au pierdut definitiv atunci. Indragostita de un tip cu care vorbeam pe mIRC, am devenit dependenta de chat si nu mai dormeam, nu ma puteam trezi dimineata la ore. Prima mea dragoste poate fi astfel descrisa in urmatoarele cuvinte: ascii, asl pls, ping, lag, whois, ban, op. Cunoscatorii stiu despre ce vorbesc.

Am facut anemie destul de grava de la faptul ca stateam lipita de ecran 6-7 ore si ai mei mi-au taiat pur si simplu firul de internet de la modem. A fost cea mai dureroasa lovitura tehnologica pe care puteau sa mi-o dea. Si aveam doar 14 ani!

Au urmat telefoane mai bune, televizoare tot mai plate, internet tot mai rapid, hi5, facebook, blog, laptop, netbook, iphone, ipad. Undeva la mijloc insa, intre amprente si comenzi digitale, mi-am pierdut entuziasmul.

Astazi, merg pe strada si ascult muzica la castile mele minuscule, vorbesc cu Siri, public acest articol pe blog, citesc despre ceasul-telefon, si totusi, tehnologia s-a transformat dintr-o placere, dintr-un hobby- intr-o dependenta bolnava. Nu mai suntem impresionati de ea, este doar o necesitate de care nu ne mai putem lipsi, pentru a nu fi exclusi din cotidian. Pentru a fi acceptati de societate, trebuie sa fim mereu “conectati”. Altfel ne pierdem in spirala tacerii,

Si parca tot mai cool ma simteam la 10 ani in blugii mei-banana, cu playerul cu caseta care imi tragea in jos pantalonii, cu o mana in buzunar si cu libertatea de a face ce vreau cu timpul, cu pozele, cu textele, ideile mele.

 

 

 

 

Advertisements

Scrie ce crezi

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s