Doamna Cocea, Mary Poppins a copilariei mele

20140206-231819.jpg

Poate ca multi nu stiu dar undeva la Chisinau exista un liceu care se numeste Liceul Experimental de Creativitate si Inventica Prometeu. De unde stiu asta? Asa am fost invatati sa scriem pe toate caietele si carnetele de note din toata viata mea de scolar de la Liceul Prometeu.

Deschis prin 90-91, conceptul Domnului Director Aurelian Silvestru era unul indraznet- in primul rand- de liceu pro-Romania in care nu se preda limba rusa si erau adusi doar profesori din Romania si manuale romanesti. Apoi- unul experimental- cu obiecte alternative cum au fost lectiile de “Cuvantul” cu dnul Gaina. Am invatat sa scriem caligrame, poezii, sa fim creativi si sa gandim out of the box. In 94! Aveam coregrafie si educatie pentru sanatate iar limbile engleza si franceza se invatau la un nivel superior.

Doamna Cocea a fost invatatoarea mea de clasele primare, acea Mary Poppins aterizata de la Iasi, cu umbrela, batista si esarfa si cu niste maniere impecabile. Ea ne-a invatat sa spunem “pardon”, “scuze” si sa ne stergem la gura frumos dupa masa. Era exotica pentru noi, vorbea frumos ca la Iasi, ne ducea in fiecare vacanta in Romania, ne facea sa ne indragostim de Copou, de muntii si de marea ei. Ea incerca sa ne spuna ca sunt muntii si marea noastra. Ne era frica de ea, dar o si iubeam, ca pe o mama puternica si grijulie.

Doamna Cocea ne-a zis intr-o zi ca ea la 60 ani a facut cam tot ce si-a dorit, asa ca a venit la Chisinau ca sa faca si ea carte cu copiii de aici, sa le dea cat poate. Fara familie la Chisinau, fara prieteni, doamna Cocea locuia intr-o cladire a Liceului si noi ii umpleam viata cu boacane si zambete.

In clasa a doua am scris prima mea poezie, un catren despre zapada. Tin minte exact expresia de lumina de pe fata ei si ce mi-a spus: “sanduca, tu trebuie sa mai scrii… Tu trebuie sa scrii poezie.” Ea a crezut in mine. De atunci am scris in continuu, se fac 18 ani de cand scriu. Doamna Cocea ne-a facut sa fim oameni, inca de pe cand abia ne visam oameni. A pus mana pe crestetul fiecarui copil din clasa ei si a sadit o samanta acolo. Mai mult, a facut minuni si cu parintii nostri, care se emotioneaza si astazi cand isi amintesc de Dumneaei si de lectiile de viata primite.

Ma gandesc des la Doamna Cocea, si, ca sa nu ma intristez, imi imaginez ca dupa ce si-a incheiat misiunea cu noi, a zburat cu umbrela ei magica, batista si esarfa asortate spre alti copii care au nevoie de ea.

Advertisements

7 thoughts on “Doamna Cocea, Mary Poppins a copilariei mele

  1. foate frumos si sufleteste spus, voi ati fost multi copii capabili si destepti, iar ea a fost cea care a cultivat incontinuu capacitatile voastre. Rezultatele obtinute astazi sunt dovada cea mai evidenta, palaria jos d-nei Cocea si BRAVO voua ca nu iati lasat eforturilei ei in zadar

  2. Frumoase cuvinte despre invatatoarea ta , care , da, a fost si invatatoarea mea , aici , la Iasi si careia ii port respect si o iubesc din suflet pentru aceleasi motive pe care le invoci si tu aici . Din fericire , spre deosebire de tine , eu am privilegiul sa o intalnesc deseori , ne imbratisam,vorbim si ea ma iubeste pe mine pentru ca de la *start*-ul bun pe care mi l-a dat am mers frumos in viata . De fapt,cam toti cei care i-am fost elevi suntem astazi oameni decenti,oameni respectati.Tare mi-as fi dorit ca si fetita mea, Ruxandra , sa o aiba invatatoare , dar nu a fost cum…Ruxandra mea are aproape 9 ani si are o invatatoare , din fericire , la fel de buna ca si doamna Cocea , e tot din *vechea garda*, putin mai tanara insa, dar cu aceleasi principii sanatoase,care ajuta copiii sa porneasca bine in viata.

  3. Mi s-a parut minunat ca ati avut-o Invatatoare pe Doamna Invatatoare Virginia Cocea, pe care am avut-o si eu, multi ani inainte, la Iași.
    M-a emotionat comparatia cu Mary Poppins, ce potrivita metafora!
    In luni recente de cind ne-am regasit cu multi colegj de scoala pe FB vorbim des de Doamna Invatatoare Cocea care ne-a luminat anii de scoala primara cu prezenta si efervescenta ei tacuta. Ne ajuta fotografiile postate de unul sau altul si care stirnesc lungi depanari de amintiri. Va Multumesc pentru acest post minunat.

    • Suntem siguri ca e vorba de una si aceeasi persoana? In blog e mentionata doar pe numele de familie. Dar da, prea samana. N’as fi spus Mary Poppins, dar n’am acuma alt termen de comparatie. Poate nici n’are. Prin ’92-’93, ne’am mai vazut prin Parcul Copou. Pe atunci, dumneaei cu nepotica, eu cu baietelul.

Scrie ce crezi

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s