Lectii de viata la 26 ani

Photo: Zina Esepciuc

Anul acesta a fost un an ciudat, l-as putea compara cu un carusel parizian unde caluti colorati in nuante pudrate urca si coboara, te invart in cerc, apoi te lasa jos pe pamant. Am urcat sus, aproape de nori, m-am ars un pic de o raza, apoi am coborat dureros spre pamant, de care m-am si lovit un pic in cadere. Insa pamantul nu s-a dovedit a fi neprimitor, ci din contra… moale si cald… iar acum facem cunostinta din nou si ne imprietenim unul cu altul.

Ce am invatat intre 25 si 26 de ani?

1. Am invatat sa conduc o masina. MI-ar parut rau ca nu am facut asta la 18 ani, si mi-am repetat ca “lucrurile trebuiesc facute la timpul lor”. Astfel, dupa 26 de ani in care nu am stat niciodata pe locul soferului, condusul masinii mi s-a parut ca semana mult cu a invata sa mergi din nou iar gandurile mele in timpul primelor ore prin traficul din Bucuresti se intreptau deja spre rudele victimelor mele, carora deja le scriam o scrisoare mentala: “Imi cer scuze ca am lovit prietenul/prietena/sora/fratele/mama/tatal dvs, trebuie sa intelegeti ca nu am condus niciodata pana la 26 de ani si ca proful tipa la mine si ma stresez mai ceva ca la BAC.”

2. Corpul tau stie mai bine decat tine unde iti este locul. Anul acesta am fost prima data in SUA, am vizitat cinci state, am vazut NY si Marele Canion. Am avut o vacanta superba si o experienta frumoasa, si totusi trebuie sa spun ca inca din primele zile corpul meu dadea semnale ciudate- am facut alergie, intoxicatie, durere de rinichi, retineam lichide in tesuturi, am racit, si multe alte simptome stranii. Corpul meu spunea: nu-mi place apa, nu-mi place mancarea, nu-mi place aerul poluat! Hai inapoi acasa! Prin comparatie, nici in cele mai sarace si murdare tari din Africa vizitate nu am avut asa probleme. Corpul meu stie unde ii este locul, chiar inainte ca mintea mea sa-si dea seama.

3. Laudele si criticile sunt copiii aceleiasi mame. Cand suntem mici primim laude pentru cele mai caraghioase lucruri: “Ai baut suculetul? Braaaavooo!” Suntem mangaiati pe cap si pupati pe frunte. In timp, unii dintre noi dezvolta o dependenta perversa si periculoasa de laude si de cuvinte bune care vin din exterior. Si eu am fost asa, un copil-adult usor de magulit si de cucerit prin vorbe magulitoare. De cand am inceput aventura Bookletta am primit o gramada de cuvinte inaltatoare, venite cateodata din partea unor oameni bine intentionati (cuvinte pe care le apreciez si le port cu mine in suflet) sau cateodata din partea unor oameni cu anumite interese, in fata carora nu mai sunt vulnerabile. De ce? Pentru ca ceea ce am descoperit si am invatat, mai nou, este ca vulnerabilitatea in fata laudelor inseamna si vulnerabilitate in fata criticilor. Cuvintele cu adevarat “inaltatoare” sunt cele care vin din interiorul tau.

4. Afla-ti locul pe arena circului. Relatiile dintre oameni ma duc cu gandul la lumea circului, unde actorii au masti, animalele cuminti se transforma in monstri si monstrii in pisici languroase. Anul acesta am invatat ca nu intotdeauna o persoana care are nevoie de ajutor vrea sa fie ajutata. Cateodata, incercand sa ajuti un om la care tii mult, investind energie si dragoste in “terapie”, tu esti cel care iese in pierdere, pierzandu-ti locul initial pe care il aveai in relatie si transformandu-te in ceva in care nu ai vrut niciodata sa fii transformat.

5. Despre haos. Fiecare furtuna prin care treci te lasa cu mici sau mari cicatrici, dar si cu un pic de furtuna in interiorul tau. Astfel, dupa cateva mici furtuni, trasaturile fetei tale, zambetul, miscarile, atitudinea, toate inspira furtuna, doboara oamenii din jur de pe picioare. Astfel, incepi sa atragi in jurul tau fenomene la fel de instabile. Poate i-ati intalnit pana acum, printre calamitati: Tipul Tornado, tipajul “nori multi la orizont”, tipul “ploaie si curcubeu”, sau cel mai ravasitor de pana acum, tipul “tsunami”. Concluzia? Haosul atrage haos. Vrei sa atragi liniste, ordine? Fa liniste si ordine in tine mai intai.

Asa ca merg sa caut un bici si un scaun pentru dresat furtuna, si ne auzim anul viitor, cu lectiile de viata de la 27 ani, cand poate o sa invat in sfarsit cum sa fac ordine in mine.