Calatoria mea in Senegal, Dakar

ImageFiecare calatorie in Africa ma schimba. Ma intorc bulversata, cu noi lectii de viata invatate, cu mai multa toleranta si intelegere. Ma intorc si piscata de tantari, cu probleme de stomac, cu frica de malarie, cu multe pastile dupa mine “just in case”. Aduc  valiza plina de haine murdare si suveniruri pe care trebuie sa le spal bine ca sa fiu sigura ca sunt safe. Vin cu CD-uri cu muzica locala, iau multe fructe exotice, mango dulce ca mierea si gemuri exotice, cum ar fi cel de lime sau cel de ananas. Cu mult, mult caju si condimente tipice africane pe care le ador pur si simplu.Deci, dupa cum se intelege, calatoriile pe continentul negru sunt intesate de extreme.

In aceasta calatorie am descoperit a 6a tara africana: Senegal. Mai exact capitala Senegalului, Dakar.

Orasul este foarte frumos, cladirile albe, in stil mediteranean (seamana cu cele din Grecia), de pe malul oceanului atlantic ii dau o alura romantica, boema. Verdeata nu este abundenta, dar poti vedea copaci cu flori exotice, rosii, oranj, albe, palmieri, cocotieri, etc.

Limba oficiala a Senegalului este limba franceza, iar limba locala este Wolof. Nu toti localnicii vorbesc insa franceza, cateodata trebuie sa gesticulezi ca sa te inteleaga un taximetrist, de exemplu.

Despre senegalezi se spune ca sunt “albi cu piele neagra” pentru ca se comporta mai mult ca europenii decat ca si africanii. Este de-a dreptul impresionant cum acesti localnici fac jogging, ziua la imprejur, in continuu, peste tot. Acesta este hobby-ul lor- desi greu de inteles pentru ca ei sunt foarte slabi, inalti, bine facuti, atletici, datorita unei diete bogate in peste, fructe de mare, orez si fructe. 

Dansurile lor traditionale (mbalax) difera de ce am vazut pana acum, se gesticuleaza mult cu mainile, se sare, se loveste in aer cu piciorul 🙂 vedeti aici o mostra:

http://www.youtube.com/watch?v=aVSHZ17y4BQ

Dakarul este mai bogat decat ce am vazut pana acum in Africa (Burkina Faso, Niger, Togo, Tanzania, Benin), si am fost placut impresionata sa vad si localnici la volanul masinilor scumpe, nu doar albi. Am descoperit o viata de noapte diversa in acest oras, cu localuri care variaza de la cluburi de noapte, restaurante scumpe, cu piscina panoramica chiar deasupra oceanului (Radisson), terase pe ponton deasupra apei, cu loc de bronzat (Le lagoon), local de salsa (New Africa), restaurant italian, thailandez, chinez, libanez, sushi, etc. Hotelul in care stateam era cel mai curat si mai frumos hotel in care am stat vreodata in toate calatoriile mele in tari africane, un guest house superb, camere mobilate in stil diferit, cu denumiri exotice, piscina si mancare excelenta. Ca sa nu mai zic de igiena, care era ireprosabila in hotelul nostru- La residence.

Preturile erau destul de mari pentru o tara africana, chiar si pentru buzunarul european. Conditiile mult mai bune decat in alte parti, curat si ingrijit, cu mobila frumoasa, bai acceptabile. Cred ca am vazut doar vreo 5 soparle de tot, fata de alte tari, unde si in casa ai soparle.

Ce nu mi-a placut, si o sa subliniez in special asta, este ca m-am simtit hartuita de vanzatori si de diversi indivizi incercand sa ma convinga ca am nevoie de produsul lor.

Insula Goree este un loc minunat, case vechi coloniale portugheze, cu strazi inguste si multe flori exotice,  unde am descoperit si Casa Sclavilor, muzeul care se afla chiar in cladirea in care erau adusi sclavii africani inainte sa fie vanduti in Europa. Insa pe perioada de cateva ori cat m-am plimbat pe aceasta insula superba, am fost acostata de vanzatori la fiecare 5-7 minute. Chiar si cand faceam poze. Chiar si cand pur si simplu mergeam pe strada. Chiar si cand stateam la masa in restaurant si ma odihneam. Incercau sa ma convinga ca fac afacerea vietii mele daca iau de la ei bijuterii de argint, brelocuri, busturi imense de lemn a nu stiu carui sfant de-a lor, statuete, fructe, si multe altele. La un moment dat am ramas perplexa cand un tip s-a apropiat de mine cu o perie mica de incaltaminte si mi-a propus sa-mi ia praful de pe sandale. ERAM IN SANDALE, IN NISIP, PE PLAJA!!!!

 

As fi vrut sa-i spun tipului: nu ti se pare injositor sa faci asta? Nici macar nu am pantofi, ca sa-mi stergi pantofii. Nu crezi ca ar fi mai bine sa vinzi niste fructe, sa canti la un instrument, sa fabrici ceva de mana? Unde ti-e respectul de sine?

As fi vrut sa le spun tuturor acestor vanzatori care isi permiteau sa ne ameninte cateodata daca nu vroiam sa ne uitam la ce vand ei: Ne considerati cumva responsabili, pe noi, toti albii, pentru ca ati fost colonizati? Oamenii din tara mea nu au colonizat pe nimeni. Strabunicii mei nu au avut sclavi. Eu nu am facut personal pe nimeni de pe continentul african sa sufere. Eu nu am de ce sa platesc. Lasa-ma sa ma odihnesc, sa ma bucur de aceasta calatorie.

Ce mi-a placut in special sunt oamenii pe care i-am cunoscut, expatriatii de acolo. Am inteles ca cei care au curajul sa plece din tarile lor de confort si sa locuiasca in Africa sunt oameni autentici, cu valori autentice, care spun cuvinte autentice si traiesc asa cum si-au dorit intotdeauna sa traiasca. Ei nu pun valoare pe branduri, pe fite, pe discutii de suprafata. Au mult prea putin timp pentru ei, ca sa faca asta, pentru ca isi daruiesc timpul pentru ca sa ajute pe localnici sa duca o viata mai buna. Ei nu discrimineaza, ei tolereaza, asculta si ajuta. Pentru ei viata e un carusel, cand sunt sus, e bine ca sunt sus, cand sunt jos, stiu sa astepte si sa aiba rabdare, pentru ca in curand vor urca iar sus.

Mai mult decat atat, ei stiu sa nu se planga- pentru ca exista o viata mult mai rea decat ne-am imagina noi vreodata, din spatele laptopurilor noastre ultra-performante, cu telecomanda de la aer conditionat alaturi, cu smart phone-ul in buzunar, cu mancarea deja incalzita in cuptorul de microunde….

Image

ImageImage

Image

Advertisements

One thought on “Calatoria mea in Senegal, Dakar

  1. Foarte frumos,voi pleca curind in Dakar si as vrea ,daca esti amabila si ai timp,sa-mi povestesti mai multe,cu bune si/sau cu rele sa stiu la ce sa ma astept acolo.
    Multumesc.

Scrie ce crezi

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s