Nu mai plec

La inceput am spus ca plec, si acum nu mai plec.Si nu, nu e vorba ca m-am razgandit, e doar o chestiune de etapa a vietii. La inceput plecam ca sa nu mai stau, pentru ca ma usturau talpile daca stam mult intr-un loc. Acum nu vreau sa mai plec pentru ca daca merg mult si aiurea obosesc si incep sa ma doara visele.

Nimic nu doare mai mult decat atunci cand iti obosesc visele, si vor sa te lase. Ramai cu cele mai grotesti, cele mai absurde, iar cele cu gradini verzi si pisici te parasesc, obosite ca tu nu mai vrei sa fii tu. Pana si visele te abandoneaza, daca tu te abandonezi.

Arunc valiza pe jos, poate sa crape in patru, nu-mi prea pasa. Ma descalt pe rand de pantofi, mi-as dori sa comunic mai bine cu pamantul de sub picioarele mele. Il simt cald si pulsand, mai cald si mai pulsand ca niciodata. Pamantul e real iar eu stau cu talpile goale lipite de el si ne invartim impreuna. Nu mai plutesc, sunt imprimata din cap pana in picioare in scoarta terestra. Pamantul nu o sa ma mai elibereze niciodata in eter, iar acesta e un niciodata care imi place. Pamantul imi va intra prin talpi si eu voi fi sanda-pamant.

E timpul sa cresc radacini.

Advertisements

One thought on “Nu mai plec

Scrie ce crezi

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s