Cerşitul este IN

“Tanti, tanti, dă-mi un leu”

“Ajutaţi-mă şi pe mine”

“N-am bani de medicamente”
“Dă-mi un leu sa iau o pâine”
“Doamna, mi-e foame”
Aproape că îi auziţi, cu tonalitatea care urcă şi coboara, aproape că ii vedeţi, cu capul plecat, aproape că ştiţi ce grimase au. Numai că ceea ce probabil încă nu aţi conştientizat este că acest lucru este previzibil anume datorită faptului ca cerşetorul de România este un act dramatic regizat impecabil, un one man show fără cusur.
Anumite studii ştiinţifice demonstrează legătura dintre muzicalitate şi emoţie, şi cum anumite tonalităţi ne pot face să ne simţim emoţionaţi. Studii de caz includ muzica lui Mozart, dar ajung şi în zilele noastre, arătând că schimbările bruşte de tonalitate de la tonalităţi joase la tonalităţi înalte din melodia “Someone like you” a lui Adele provoacă emoţii puternice ascultătorilor, asociate cu tristeţe şi apoi, inevitabil, plăcere. Aţi ascultat vreodata pe ce tonalitate cerşesc cerşetorii? Eu da, şi credeti-mă, folosesc aceeaşi tehnică.
Apoi, acele pancarte care ne rămân imprimate pe creier: “Sunt regizor mor de foame”, “Nu am bani de medicamente pentru soţia mea bolnavă”, “am trei copii analfabeţi”, şi altele, toate scrise de un comunicator genial, care şi-a găsit nişa lui şi o exploatează.
Aş mai menţiona şi acei cerşetori care simulează o boală, un handicap. Într-o zi am văzut un tânar fără o mână, cerşea printre maşini la un semafor. Asta până când şoferul de taxi mi-a spus ca de fapt tipul şi-a intors mâna în interior sub mânecă şi că “ciotul” e “cotul” lui. Alte dăţi am văzut oameni care se opreau din tremurat când nu-i mai observa nimeni, care se sculau din cărucior şi mergeau pe stradă fără nici o problemă şi copii care scot din buzunarul pantalonilor telefoane, pachete de ţigări, etc.
Un singur detaliu le scapă acestor actori demni de Oscar-vestimentaţia. Recunosc, cu mâna pe inima, că mulţi dintre ei sunt îmbrăcaţi mult mai bine decât populaţia din clasa mijlocie din R. Moldova. Blugi noi, adidaşi noi, hanorace colorate. Chipiuri. Mi-i imaginez cum dupa “program” fac un duş şi merg într-un club din centrul vechi, cheltuind lejer acei 100-200 RON câştigaţi intr-o zi de “muncă”. Mult mai mult decât ar face la oricare alt job, nu-i aşa?
Până la urmă, nu contează ce etnie are cerşetorul. Nu contează nici ce face, poate fi un violonist talentat, un cântăreţ miorlăit de colinde, o bocitoare, un copil agasant care te trage de buzunare sau un bătrânel care ţine o pancartă. Nici ceea ce spun ei nu te mai afectează, doar ştii că totul e un mare spectacol regizat de nişte comunicatori excelenţi, care fac mult mai mulţi bani decât tine.
Tu eşti doar fraierul care îl ajută să-şi cumpere a doua maşină, decopotabilă de data asta.
Advertisements

One thought on “Cerşitul este IN

Scrie ce crezi

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s