Intre catapulte

Intr-o zi m-am trezit si nu era nici maine, nici azi, nici ieri. Eram prinsa intre catapulte si asteptam sa vina cineva sa-mi faca instructajul inainte sa ma propulsez in necunoscut. Imi strangeam chingile de siguranta, desi ele nu ma tineau de nimic, cu nimic. O voce mica imi radea undeva pe langa cerebel: asa sunteti voi, oamenii, vreti sa va simtiti in siguranta chiar si atunci cand va propulsati in neant, vreti sfaturi, centuri de siguranta si asigurare de viata…HAHA, prostilor.

Aerul era rece si nemilos cu narile mele. Am vrut sa plang dar m-am uitat la mine si vocea iar m-a intrebat sarcastic, gesticuland violent cu mainile: niste picaturi sarate, doua riduri, cui ii pasa??

M-am asezat pe o iarba nici uscata nici verde nici inghetata, astept instructorul de catapulte, sau macar un semnal ca sa pot decola, iar apoi un indicator de directie, o limita de viteza si, daca se poate, sa stiu daca azi e ieri, e azi sau e maine.

Advertisements

Scrie ce crezi

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s