Tanzaniada

Am ramas cu restanta la capitolul “suflet calator”, sau mai exact la scris articole despre locurile pe care le-am vizitat in ultimul timp. Ei bine, anul acesta chiar am descoperit raiul… e in Tanzania! 🙂

In aprilie am mers impreuna cu mama mea in Dar es Salaam, capitala Tanzaniei, unde am stat cam 10 zile. Tin minte ca am aterizat dimineata devreme si am vazut rasaritul soarelui deasupra Oceanului Indian, peste balconul prietenilor nostri. In aceeasi seara am prins si apusul soarelui, deasupra aceleasi ape incredibile, nesfarsite si misterioase. In aceasta tara, apusul si rasaritul sunt intotdeauna la aceeasi ora, si dureaza un numar fix de minute.

Dupa ce am vazut alta parte a Africii (Niger, Benin, Togo), Tanzania mi s-a parut dezvoltata, moderna si i-am intrezarit printre frunze de cocotier un viitor stralucit.

Ce m-a impresionat cel mai mult? SAFARI! Am pornit in parcul Mikumi Impreuna cu nenea Igor, un prieten de familie care lucreaza in Dar es Salaam de 4 ani si care s-a integrat excelent acolo impreuna cu familia sa. Aventura noastra a durat doua zile, timp in care am reusit de toate: am vazut elefanti, lei, zebre, babuini, wildbeest, caprioare, hipopotami, pasari care mai de care, girafe, am avut o intalnire dubla si plina de adrenalina cu dna Musca Tse-Tse care a si piscat-o usor pe mama mea, am avut un episod de voma care m-a tinut 24 de ore (mi-a fost atat de rau incat nu puteam nici macar sa beau apa, nu mai zic de mancare) si cateva momente mai intense in care am crezut ca ramanem blocati in balta in mijlocul safari-ului si ne papa crocodilii.

Dar sa trecem peste asta- animalele sunt fascinante, mai ales atunci cand le vezi fericite in habitatul lor. Girafele alearga de parca plutesc, sfideaza toate legile gravitatiei, zici ca sunt extraterestri. Ghidul nostru local, pe nume Fortunatus (nu este o gluma) ne-a povestit ca girafele stau intotdeauna in grup si privesc fiecare in alta directie,ca sa nu fie atacate de la spate de pradatori. Am avut noroc (de pe urma lui Fortunatus presupun) si am vazut leii, desigur, preferatii mei, niste pisici mari si lenese care dormeau la umbra unui copac. Fortunatus ne-a povestit ca viata lor de pradatori nu e usoara, ca sa dobandeasca un teritoriu trebuie sa-si omoare concurentii masculi lei mai intai, altfel nu au liniste. Fortunatus radea de isteria pe care a provocat-o prima dnisoara Musca Tse-Tse atunci cand a intrat in masina noastra si noi am inceput sa ne agitam cu ziare si sticle ca s-o omoram. Tin minte si acum privirea sarcastica pe care ne-a tras-o dupa ce a strivit-o calm cu degetul pe geam. No stress.

Ce mi-a mai placut, la limita cu temut? Zborul cu un avion de 10 pasageri peste ocean, pana la insula Zanzibar. E o jucarie cam cat o bicicleta mai mare, probabil la fel de grea si la fel de stabila. Din cauza ca am intarziat am primit chiar locurile din fata avionului-bicicleta, adica din spatele pilotului…care, surpriza, statea la 10 cm de noi, purta sort, glumea si facea conversatie politicoasa cu noi. In timpul zborului dadea drumul “manivelei” si nota chestii in carnetel. Ma uitam cu ochii bulbucati la el si ii ziceam mamei mele: “De ce nu tine chestia?De ce i-a dat drumul?? Ce-i in capul lui?” dar am inteles ca pentru asta exista auto-pilot, desi, parca as fi preferat macar sa simuleze ca tine manivela.

Insula Zanzibar e si ea o bucata de fericire, cu imaginile pitoresti ale oceanului in reflux zarite pe sub frunzele lungi de palmier, parca plagiate din google images cand dai search “paradise”. Acolo am descoperit ca niciodata nu poti avea prea multe muste in painea cu gem si ca e suficient sa lasi o noapte baldachinul intredeschis (in Africa paturile sunt acoperite cu un baldachin ca sa nu intre tantari, soparle, etc) ca sa te trezesti dimineata cu 25 piscaturi doar de la genunchi in jos. Stiti care e sansa ca una din 25 de piscaturi sa fie cu malarie? Nu? Nici eu… eu un fel de ruleta ruseasca asta, presupun. Am vazut acolo si cea mai ingusta strada din lume, de 1 metru si ceva… si taximetristi care merg pe stradute din astea inchipuindu-si ca sunt la curse de formula 1.

La Spice Farm am vazut (atins, mirosit, gustat) toti copacii, plantele si fructele din care se fac condimente, cum ar fi scortisoara, lemongrass, piper, ghimbirul, am vazut cum creste ananasul, mango, star-fruit, bananele in mediul lor originar si multe fructe exotice care nu ajung la noi si care nu mai tin minte cum se numesc.

Am mancat banane rosii, mango rosu. Am hranit babuini cu banane. Am invatat cateva cuvinte si propozitii in swahili. Am savurat creveti gigant, crabi gigant. Am dansat in stil african. Am fost udata pana la piele timp de cateva secunde de ploaia africana (credeti-ma, e mai mult decat suficient) si am invatat ca umbrela nu te ajuta acolo. Mi-a fost bine, chiar si atunci cand ma simteam rau, sau cand imi era frica.

Dar probabil acest lucru il datorez in primul rand gazdelor noastre excelente, care ne-au oferit un cadru moldo-tanzanian echilibrat pana la perfectiune 🙂 Multumim!

Advertisements

One thought on “Tanzaniada

Scrie ce crezi

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s