Katiusha si mimarea exotismului

Una din dilemele mele ca si fiinta umana a fost si ramane fascinatia pe care o manifesta un anumit procent din populatia tanara din Romania pentru limba rusa. Ajunsa la Bucuresti cam 5 ani in urma, am observat ca unul din lucrurile cu care puteam sa impresionez fara a da gres este faptul ca vorbesc limba rusa. Si nici macar nu vorbesc suficient de bine pentru ca sa ma dau rotunda, ci doar la un nivel strict incepator, dar chiar si asa, in acesti 5 ani am trait de multe ori, ca un deja-vu dintr-un film stricat, episodul urmator:

Intrebare 1: esti din R. Moldova?

Raspuns: Da

Intrebare 2: Si stii rusa?

Raspuns: Da

Reactie: Maaaama ce misto! Intotdeauna mi-am dorit sa vorbesc limba rusa!!!

Pe langa exclamatiile si entuziasmul specific tinerilor care gasesc ceva fascinant la tine, si anume faptul ca vorbesti o limba considerata de ei atat de “exotica”, urmeaza (din partea lor) unele imitatii de sunete si cuvinte slavone, de multe ori dificil de imitat: “ea tebe lublu”sau “harasho” cu un accent care seamana mai mult a japoneza, daca e sa-mi dau cu parerea. E si normal, sunetele deschise si vocalele de tip latin nu se impaca cu sunetele slavone, spuse parca la nervi, cu gura semi-inchisa.

Trebuie sa adaug aici ca o parte din moldovencele ajunse la Bucuresti prefera sa spuna ca le cheama cu nume rusesti, Katea, Natasha, ca sunt rusoaice, incearca sa vorbeasca pe strada si in localuri in limba rusa ca sa atraga toti “fascinatii”. Mie intotdeauna mi-a fost rusine cu aceste episoade de patriotism eronat, de mandrie blonda. Aceste persoane nu-si dau seama cateodata cat rau pot sa faca prin simplul lor joc de exotism mimat. Ana Lesko este chiar si pana acum o persoana cu care nu ma mandresc ca m-am nascut in aceeasi tara, din aceleasi motive.

Apoi discutia cu fiinta umana fascinata de limba rusa migreaza spre Ana Lesko, Dostoievski, Putin (in ordinea asta) si se ajungeinevitabil la concluzia (din partea interlocutorului meu fascinat):

– Da… intotdeauna mi-am dorit sa vad Moscova… ar trebui sa merg.

Reactia mea este insa bizara la acest raspuns. Incetatenita de curand, cu acte romanesti in regula, nu pot spune ca pe lista mea de calatorii pentru urmatorii doi ani as pune Moscova. Mai degraba toata Europa, o mare parte din Africa, Japonia, Tailanda, Cambodgia, New York, Texas, si lista continua la nesfarsit.

De obicei imi este greu sa le explic interlocutorilor mei tineri din Romania ca pentru mine Moscova nu este un punct la care sa privesc din departare, ca la o stea, si sa-mi doresc sa ajung acolo. Da, pretuiesc cultura rusa, literatura, arhitectura, muzica, oamenii de stiinta, mi-ar placea sa vad muzeele unde sunt expuse operele lor… dar Moscova pentru mine nu este o destinatie turistica de vis. Nu are cum. A fost tot timpul aici, aproape, o realitate cruda, am fost tot timpul un ghimpe in coastele ei sau ea un ghimpe in coasta noastra. Nicidecum vis de vacanta, relaxare, deconectare. Intotdeauna mi-a fost frica de aceasta entitate, ca de ceva care poate printr-un singur ordin de sus sa ne deschida sau sa ne inchida gazul, sa ne lase in bezna si mizerie.

Iar limba rusa simbolizeaza pentru mine, indiferent de nobletea unor reprezentanti ai acestei culturi, o limba obligatorie, infiltrata, pe care am invatat-o pentru ca singura fata care avea role din blocul meu era vorbitoare de limba rusa, si eu nu aveam cu cine sa ma dau cu rolele. Desigur, am invatat eu limba ei, nu ea limba mea, limba romana, limba de stat. Rusa mai este limba pentru care bunicul meu a fost nevoit sa repete primele 4 clase, cand au venit rusii, si sa invete din nou totul in limba rusa, obligatoriu.

Nu este exotica, nu este indepartata, nu este de vis, Rusia este chiar aici, infiltrata undeva adanc sub pielea mea, ca o fobie, si poate ca din cand in cand imi place sa inchid ochii si sa uit ca exista.

Advertisements

17 thoughts on “Katiusha si mimarea exotismului

  1. eeee Nu e chiar asa ! uite un “insight view “: Este vorba de ipocrizie, sau ca sa fiu mai bland, de dorinta de a socializa !

    Românii in general urasc rusa (cu foarte putine exceptii). Insa ce rost are sa o strigi în gura mare si eventual sa atragi antipatia interlocutorului ! Majoritatea românilor pentru a crea legaturi cu persoana cu care vorbesc se arata fascinati de background-ul ei ! Inconstient si eu procedez la fel ! De cate ori nu m-am aratat impresionat de cunostintele de rusa ale unor basarabeni, sau de limba chineza sau de mai stiu eu ce alt “exotism”. Adevarul e ca nu dam doi bani pe astea, dar este un mod eficient de socializare ! Francezii sunt la fel ! De alfel, francezii au ridicat acest tip de socializare ipocrita la rang de arta ! Am vazut un prieten care cauta în wikipedia pe iphone informatii despre Albania doar ca sa impresioneza pe niste albanezi. I-a facut sa creada ca visul lui este sa viziteze Tirana, ca ulterior sa-mi marturiseasca ca parerea lui este ca albanezii sunt un popor barbar !

    Cat priveste Anna Lesko, intr-adevar fiinta asta este exotica si are sex-appel ! Alte rusoaice oplosite pe la noi, însa nu ! De exemplu, Marinei Voica nu i s-a iertat nicodata faptul ca vorbeste cu accent !

  2. Dragă Sanda.
    Întâmplător sau nu (?) limba rusă și Moscova îmi răspândesc în vene același fior de gheață. Indiscutabilă este valoarea ”marii culturi ruse”, însă nu pot nici eu să trec prea ușor peste aroganța cu care rusofonii își impun limba maternă peste tot unde i-a adus ”istoria”. Acolo unde sunt ei, se vorbește limba rusă, fără nici un resentiment pentru trecerea în derizoriu a limbii statului care îi găzduiește. Este ”firesc” să încercăm să cunoaștem și utilizăm noi limba marelui popor de la răsărit, dacă dorim să cumpărăm o cartelă de mobil sau vrem informații de la un birou. Altminterea, dânșii nu prea se sinchisesc să ”coboare” la nivelul nostru lingvistic… Comentariul meu l-am făcut cu gândul la Chișinăul recent vizitat și care mi se pare că se zbate în propriile-i neputințe post-…… ”revoluționare”.
    Nu prea are legătură comentariul meu pur subiectiv cu articolul tău, însă simțeam nevoia să comunic cuiva aceste gânduri.

  3. Te inteleg si cred ca intr-adevar ne zbatem intr-o tranzitie greu de depasit, datorita unei situatii extrem de sensibile inter-etnice, lingvistice si politice. Observ totusi ca Romania a reusit sa faca de trei ori mai mult ca noi din 90 incoace, si vreau sa urmam acest exemplu de “big brother”, insa nu prea stiu cum. E nevoie de un democrat cu mana puternica, ori noi nu prea am avut asa ceva… de la stefan cel mare incoace :)) Te mai astept pe blog cu comentarii la fel de pertinente.

  4. Draga Sanda,
    Tu stii, problema cu o limba de ocupatie nu este chiar imposibil de rezolvat. Au trecut si altii prin asta. Cred ca pana la urma aceasta tine de vointa populara dar si politica.
    Transilvania de exemplu a stat ocupata de unguri aproape 1000 de ani. Astazi chiar etnicii maghiari ramasi sunt “ajutati” si reusesc astfel sa constientizeze adevarul de neschimbat ca singura limba oficiala in Romania este limba romana, iar limba maghiara este limba lor materna pe care au tot dreptul sa o foloseasca intre ei.
    Tot astfel, romanii din stanga Prutului pot “ajuta” pe rusi, ucraineni, gagauzi etc sa … iubeasca limba romana. La nevoie puteti sa spuneti ca v-ati inspirat din metodele rusilor. Nu vad de ce am intoarce si celalalt obraz la nesfarsit. Ceva tot trebuia sa invatam de la rusi.
    Cat despre romanii fascinati de rusa … mai vedem …

  5. Alin, stiu, inteleg, si crede-ma ca fac tot posibilul pentru a raspandi acest model de adaptare (invatare si acceptare a limbii romane) printre vorbitorii de limba rusa. Am dat insa (pe langa cativa ceva mai dezvoltati intelectual care au fost dispusi sa invete si ii respect pentru asta) si peste unii care mi-au zis ca “moldoveneasca (asa ii spun ei) este limba taranilor, si ca ei nu au de gand sa vorbeasca asa ceva”. Din pacate e nevoie de ceva mai mult decat de simpli oameni care sa le spuna, e nevoie de legi dure, de amenzi, de controlul total al statului… altfel ne vom trezi intr-o zi si nu vom mai sti deloc cine suntem.

  6. :))))))))))))
    Ai punctat foarte bine toate “bubele”.
    Si eu sunt din R. Moldova, iar prietena mea romanca ma bate la cap de doi ani sa vizitam Moscova si St. Petersburgul. Bine, ea e mare iubitoare de arta si o intereseaza mai mult muzeele, bisericile, arhitectura, manarea, mai putin limba. Dar imi amintesc, ca si profesorii din liceu ne rugau sa-i invatam cuvinte si expresii in limba rusa. Li se parea amuzant si exotic. 😀

  7. Dragii mei, mandriti-va ca stiti sa vorbiti o asa limba “exotica”! Patriotismul e bun si el, dar hai sa fim sinceri ce rau v-au facut voua rusii si limba rusa? Sincer , din cate vad eu moldovenii romanizati au numai de castigat din asta ( joburi , traducatori, etc) Fac “scandal” doar cei care nici macar nu stiu sa o vorbeasca bine..sau nu au treaba cu asta.. Reper, mandriti-va si profitati de cunoasterea ei!;)
    O rusoaica romanizata:)

  8. Sanda, admir sentimentul tau patriotic si puterea de a apara cultura, istoria si identitatea romineasca in fata cotropitorului rus. Exista insa o realitate, pe care, cit de iubitori de patrie nu am fi, nu o putem ignora, si anume : cunoasterea limbei si « culturii » rusesti. Spun aceasta pentru ca cunoasterea acestei limbi (la nivel conversational, intermediar) si culturi ruse mia deschis mai multe porti din punct de vedere profesional. Eram si eu cindva inraita impotriva balaurului rus, pina la momentul in care aceasta « dubla cultura rusa impusa » mi-a oferit oportunitati care mi-au permis sa avansez. Explic : nu doar in Rominia, ci si in Europa de vest cind spui ca cunosti rusa si ai trait printre « ei » deci ii cunosti, ideile, felul de a fi, subtilitatile poporului ; well – ai un punct in plus. Punind la o parte suferintele cauzate de imperiul rus si URSS Moldovei din dreapta Prutului, Rusia a fost si este un actor geopolitic inconturnabil nu doar la nivel european, ci si mondial. Ca si orice popor cotropitor (ca si in cazul coloniilor imperiilor si regatelor Europene dea lungul secolelor), ei si-au impus limba si cultura in tarile cucerite. Luind in consideratie situatia geografica a R.Moldovei, am fost permanent cuceriti – de la romani, turci si pina la rusi ; e un lucru inevitabil si istoria la demonstrat. Nu putem schimba trecutul, dar in prezent trebuie sa profitam la maxim de beneficiile (ca sunt si laturi pozitive) din trecutul nostru rusificat. Cunoasterea subtilitatilor, felului de fi, caracterului, modul lor de a gindi, posibilitatea de a comunica in rusa – credema, reprezinta un avantaj ce nu trebuie neglijat. Nu doar in Rominia Rusia e privita ca ceva « exotic », noi fiind niste espioni « fortati » de a patrunde in limba si cultura rusa – e timpul sa culegem fructele si beneficiile. Sa ai in CV la rubrica « limbi » 4 la numar, printe care limbi latine si slavone – te demarcheaza imediat. O spun din experienta proprie.

    Iar Moscova si Saint-Pétersbourgul te fascineza nu mai putin decit alte orase europene, o spun cu inima pe mina. Dupa contact indelungat cu veritabilii rusi (nu cei pseudo moldovenizati – cu pasaport albastru dar nu stiu o boaba de romina), am intilnit oameni de suflet, care miau ramas prieteni la fel de apropiati ca prietenii din R.Moldova, Rominia, etc. Si culmea, dupa ce am observat fascinatia turistilor ce viziteaza Rusia – am inceput a privi cu alti ochi patrimoniul notru, al pretui cu adevarat – acelasi oras Chisinau, piesajele, culorile tarii, etc.

    Morala : cunoasteti-va istoria si cultura la perfectie ca sa puteti absorbi cu folos o a doua cultura. Trecutul ne poate fi negat, insa noi, generatia prezenta trebuie sa invatam din lectiile istoriei, si acum, cu inima pe mina si serenitate pot afirma « Imi ador tara, poporul, limba, traditiile, si sunt perfect constienta ca traind printre rusi am achizitionat fara sa vreau o dubla cultura, care, fiind folosita cu inteligenta, imi aduce doar avantaje.

    Sper ca mai inteles Sanda si ca prin acest « mic » mesaj multi « basarabeni » vor accepta sa jongleze cu ambele backgrounduri, fara a-si pierde identitatea.

  9. frumos spus 🙂 Ai dreptate in mare parte, trebuie probabil sa cunosc rusi din Rusia ca sa inteleg in ce consta diferenta despre care vorbesti.

Scrie ce crezi

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s