Lectii de viata la 24 de ani

Asa cum obisnuiesc de 3 ani, de ziua mea fac sumarul anului, si impart cu voi cateva “lectii de viata”, unele cu lacrimi de plans, altele cu lacrimi de ras. Anul acesta ma aflam in Grecia de ziua mea, asa ca abia acum reusesc sa intocmesc lista “ïntelepciunii supreme”, a invatamintelor pre-mature sau prea mature.

La 24 de ani pot spune sincer si cu mana pe suflet ca am invatat urmatoarele:

1. Lectia exceselor. Excesele de orice fel (fie ele de culoare, de mancare, de emotii, de stres, de calm) cer dupa ele liniste. Dupa un an furtunos in sensul profund si dubios al cuvantului, pentru prima data in viata am ajuns sa-mi doresc rutina (exact, asta am spus, nu ma face s-o repet ca nu-mi place), program fix, liniste, planuri pe care poti conta, oameni pe care poti conta. No ups and downs please. Too many ups and downs dauneaza grav sanatatii psihice.

2. Silent mode is fine. In relatiile cu oamenii care se vor dragi noua exista momente in care trebuie sa te relaxezi total. Inainte nu reuseam, acum pot spune ca aproape am inteles cum sta treaba. Nu conteaza daca nu-i place de tine cand esti pus pe “silent mode”… esti cine esti si nu trebuie sa simulezi o personalitate mai draguta, mai intelegatoare sau mai vorbareata. La un moment dat chiar si aceste mici eforturi fortate pot deveni piedici in relatie. Iar daca nu devin piedici, e si mai grav- ai toate sansele sa traiesti intr-o realitate falsa.

3.  Prietenul potrivit la locul potrivit. Nu stiu cum sunteti voi, dar eu am tendinta sa vreau ca toti prietenii mei sa se imprieteneasca intre ei, sa fim ca o familie mare si fericita 🙂 De obicei am senzatia ca fiecare din prietenii mei dragi e universal, ca oriunde m-as putea simti bine cu ei. Ei bine, anul acesta am invatat ca sunt prieteni cu care te distrezi, sunt prieteni la fel de buni cu care nu poti sa te distrezi, in schimb poti sa vorbesti foarte profund despre dilemele si sensul vietii. Cu unii prieteni e bine sa mergi la sport, insa daca deschizi subiectul cartilor nu prea ai ce impartasi. Unii sunt prieteni de suflet chiar daca traiti in dimensiuni total diferite. Asa ca luati lectia aceasta de-a gata, nu va ardeti ca mine: pune prietenul potrivit in contextul potrivit. ATENTIE! Odata scosi din context, prietenii si prieteniile pot avea de suferit.

4. Interviuri cu monstri sub acoperire. Pe piata de job-uri din Bucuresti nu e usor sa fii invitat la un interviu, cu atat mai mult pentru un post bun la o companie interesanta. Insa daca ti se intampla sa fii lovit de noroc, tine-te bine, si asteapta-te la orice. Anul acesta am avut doua experiente de-a dreptul terifiante, va povestesc doar una: invitata la un interviu pentru postul de copywriter pentru o agentie relativ cunoscuta din Bucuresti, am fost făcuta în toate felurile, mai ales pentru faptul ca sunt moldoveanca şi cică “de unde să ştiu eu limba română” apoi pur şi simplu s-a ţipat la mine cu injuraturi pentru ca în sfârşit tipul să-mi spună că jobul (de copywriter!!!) e al meu dacă sunt gata sa lucrez pentru salariu de 100 euro zi si noapte si sa scriu doar texte pentru pachete de seminte de floarea soarelui. Am refuzat cu politete. Lectie: firme mari, joburi aparent mari, oameni mici, mici… pitici.

5. Stabilitatea este cu doua taisuri. Fiecare dintre noi cauta stabilitate, desi unii dintre noi nu-si dau seama inca de asta. Pentru cineva stabilitate inseamna sa se trezeasca in fiecare dimineata pe alta parte, iar pentru altul- sa mearga in fiecare vara la mare si in fiecare iarna la munte. Pentru mine, desi suna ironic, stabilitate insemna pana acum sa am un ritm suficient de exploziv de viata ca sa nu ma plictisesc de ceea ce fac. Dar iata ca si de asta m-am plictisit, sau poate doar m-am epuizat.

Pentru anul 24-25, o portie de stabilitate ca la carte va rog, si daca se poate, cu un paharel dulce de fericire alaturi… hai noroc!

Advertisements

8 thoughts on “Lectii de viata la 24 de ani

  1. Cu stabilitatea sunt multe de discutat, dar ma apropii treptat de definitia ta. Ma rog, nu-i acum timpul…

    Altfel: ”invitata la un interviu pentru postul de copywriter pentru o agentie relativ cunoscuta din Bucuresti, am fost făcuta în toate felurile, mai ales pentru faptul ca sunt moldoveanca şi cică “de unde să ştiu eu limba română” apoi pur şi simplu s-a ţipat la mine cu injuraturi pentru ca în sfârşit tipul să-mi spună că jobul (de copywriter!!!) e al meu dacă sunt gata sa lucrez pentru salariu de 100 euro zi si noapte si sa scriu doar texte pentru pachete de seminte de floarea soarelui.” => WTF!?!

    P.S: Felicitari pentru noul blog.

  2. mi-a placut. eu ma aflu undeva pe aproape de cealalta extrema. intr-o zona de comfort calduts si stabilitate aproape previzibila si incep sa urasc asta 🙂 isn’t it ironic?

  3. Nu poti sa faci o reclamatie pentru discriminare ? Un angajator nu are voie sa se lege de originea ta. Cunostintele de lb. româna trebuie testate si nu asumat ca daca vii din RM vorbesti prost româna ! Daca te consoleaza cu ceva si eu am avut expertiente oribile la Bucuresti pana mi-am gasit un oc de munca decent, desi sunt din Pitesti.

  4. Multumesc pentru mesaj, sincer nu mi-am dat seama ca pot face reclamatie pentru discriminare, dar m-a speriat rau de tot individul si mi-e cam frica de el, oricum.

  5. Pingback: Lectii de viata la 27 ani | Sanda Cojocaru

  6. Pingback: Lectii de viata la 28 ani | Rusanda

Scrie ce crezi

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s