Sunt mama

De cand am plecat de acasa am inceput sa apreciez tot ce nu suportam inainte.

Azi o sa vorbesc despre prima chestie pe care nu puteam s-o inteleg, dar care m-a lovit de vreo cateva luni chiar in moalele capului: FLORILE

Mi se spunea: esti femeie, trebuie sa iubesti florile, verdeata, uda-le, vorbeste cu ele, blablablabla te relaxeaza, blablablablablabla… Am ajuns sa inteleg asta abia atunci cand am ocupat rolul de chiriasa intr-un apartament in care locuise un barbat, in care nu era nici urma de frunza verde. Incepeam sa simt nevoia sa cresc ceva al meu, sa fie acolo si sa-l ingrijesc in fiecare zi.

Instincte materne, u may say, or maybe just nevoia de a crea (am mostenit-o probabil de la Tatal Nostru, DUMNEZEU Dumnezeuvici, e hobby-ul lui :), insa intr-o zi am cumparat niste pamant, un ghiveci cu farfurioara, si seminte de oregano. Citisem o carte de bucate a lui Jamie Oliver si ma gandeam ca ar fi frumos sa am tot timpul oregano proaspat in mancare.

L-am plantat, l-am udat, am vorbit cu el, am vorbit cu apa pe care i-o turnam la radacina ca sa fie mai “benefica” si iata ca in doua saptamani primesc un sms de la colega mea de apartament, caci eram plecata pana acasa: “Felicitari, you’re a mommy! A crescut un fir de oregano!”

Eram nerabdatoare sa ajung acasa si sa vad cat de bine m-am descurcat cu “creatu`”, si m-am bucurat sa-mi vad primul descendent-plantula… am tot asteptat sa creasca, ma laudam cu el, il udam, il schimbam ba pe geam ba la umbra ba nu stiu unde, numai sa nu lase frunzele in jos, si intr-un sfarsit, (acum) are o inaltime de 30 cm, o floricica in varf si multe frunze verzi si vesele 🙂

Stiu ca oregano miroase, si in momentul in care mi-am dat seama ca nu are nici miros si nici nu seamana cu plantele de oregano de pe net, am avut o revelatie morbida:

TOT TIMPUL ASTA AM CRESCUT O BURUIANA!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

Da, e adevarat. Acum, din pacate, imi este mila sa o tai, desi ar trebui sa plantez alta in loc pentru ca nu e deloc frumoasa, seamana mai degraba cu un cartof sau cu o rosie (fetele rad de mine). Oricum o ud, si am grija de ea, insa nu stiu cat timp voi mai creste aceasta chestie, sper sa nu fie vreo planta carnivora extraterestra venita aici pentru a distruge omenierea, atata tot 🙂

The end.

Advertisements

One thought on “Sunt mama

Scrie ce crezi

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s